Nu am scris ieri nimic pentru că am fost plecat la Panticeu, unde mi-a pus gând rău un ponei. Cum sunt ei, întreaga spiţă poneiască, groaznic de revoltaţi împotriva blogurilor, domnul ponei, aici de faţă

nu şi-a dezminţit apartenenţa rasială şi toată ziua mi-a sabotat activitatea internautică: a dat din cap că vrea să se joace, a nechezat, a fugit după mine, şi cum, dacă mă provoci, nici eu nu mă las mai prejos, am fugit şi eu după el, până ce am obosit amândoi şi el a început să se scarpine de un măr din curtea unchiului Traian.

Apoi, m-am întâlnit cu Victoria, care o lady şi care a dat din cap că nu e bine ce fac. Uitaţi-vă la ea, chiar şi cu căruţa în spate, e foarte foarte lady:

În cele din urmă, complet derutat de atâtea feedback-uri negative, am urcat pe dealuri şi am ajuns la pădurea de brazi unde obişnuiam să mă joc toată vara când eram în vacanţe şi am făcut o fotografie de sus a Panticeului:

Şi pe când eram eu sus si mă tot gândeam cum ar fi zburat Grigoraşul Purecelui pe un cer senin şi îmbătrânit al unei dimineţi călduroase de noiembrie, întru toate pre-apocaliptic, primesc următorul sms:

“Haha poate te ridică în cer şi toţi rămân cu buza umflată cu blogul”

Nu am crezut eu că rămâneţi voi cu buza umflată, că bloguri sunt destule, însă mă tot gândeam: totuşi, dacă mă ridică, înger sau drac, ce mă fac, că nu am cârjă? Că doară nu voi pleca aşa, cu una cu două, cu atâtea iţe şi poveşti neterminate. Băgaţi bine de samă, pentru că am boală grea de dus: sunt în stare să îl fac pe dracu în patru, ca să am ultimul cuvânt.