Tags
Pentru Mafteiu Ioanii păruiala nu înceta în cârciumă. Băutura îl punea în mişcare şi o dată ajuns acasă, deşi târziu în noapte, punea pe jar toată gospodăria. Slobozea vaca din grajd, porcul din coteţ, se înarma cu o botă, intra în casă şi îşi trezea soţia şi copiii cu câteva lovituri, şi apoi începea să-i fugărească pe toţi prin ogradă, până ce o luau la fugă care încotro, pe dealul Hongaş în sus, sau în josul drumului, către Dîrja. Nemaiavând pe cine bate, s-a apucat într-o noapte de tras lovituri câinelui din legătoare, care a răbdat cât a răbdat, până când, în disperare, a sărit la el şi i-a făcut ferfeniţă mâna. Întâmplarea nu l-a învăţat minte, căci Mafteiu Ioanii s-a deprins să sară gardurile şi să se ia la bătaie cu cei mai răi câini din sat şi făcea atâta hărmălaie până când trezea oamenii cu noaptea în cap, şi nu era chip să scapi de el, decât înarmat cu o secure într-o mână şi aruncând cu pietre din cealaltă. Cu toată acestea, sătenii au fost îngăduitori cu el, până într-o noapte de vară în care, fugărindu-şi vaca până în capătul satului, strigând pe urma ei toată sudălmile care îi treceau prin minte, îi pierdu urma în dreptul casei în care locuia Susiţa.
Trebuie spus că în acea noapte văduva Susiţa pescuise de la cârciuma lui Josăla un peşte gras: pe însuşi Găvrişuţ, om de vază în Panticeu, cu pământ, avere, nevastă sănătoasă, nouă copii şi bun de gură, lăudăros nevoie mare. Aşa că pe când se încinse Găvrişuţ în ale amorului deasupra Susiţei, se trezi cu o lovitură puternică pe spinare şi cu vocea lui Maftei strigând:
– No, mă, mere treaba?
Şi cum botele lui Maftei se înteţeau, peste cap, mâini şi picioare, Găvrişuţ nu avu încotro decât să fugă afară din casă, în urletele femeii, aşa cum era, în fundul gol, cu o simplă cămaşă de in şi pantalonii uitaţi pe lădoiul Susiţei.
– Haaaaidaţi uomini că am prins on hăram de berbece la Susiţa în ocol! strigă Maftei şi o luă la fugă pe urmele lui Găvrişuţ, croindu-i din când în când câte o botă, oprindu-se să mai urle o dată ca să trezească tot satul în lătrăturile agitate ale câinilor şi apoi luând-o iară într-o goană turbată pe urmele fugarului, până sub ferestrele casei lui.
– Tuuuu Maaarieeee, o strigă el pe Găvrişoaie. Bărbatu aiesta a tău îi tare uituc. Oricâte bote i-am dat păstă cur, tăt nu ş-o adus aminte că ş-o uitat cioarecii la Susiţa!
A doua zi dis de dimineaţă Găvrişuţ cu mai mulţi bărbaţi din sat porniră hotărâţi înspre hanul lui Mendel. Au depăşit pe drum silueta încovoiată a lui Grigoraşu Purecelui, care nu se putu răbda să nu întrebe strigând pe urmele lor: „Băăăă, Găvrişuuuuţ! Da-i buuuună Susiiiţaaaa?”, au trecut prin faţa hanului, au ocolit clădirea, au luat-o de-a lungul zidului din piatră până la pârăul din spatele grajdurilor, au trecut podeţul de lemn, au urcat povârnişul abrupt până sus de unde începea întinderea Şesului şi de unde se zărea desluşit, departe în zare, la capătul ei, Vulturul şi pădurea dracului.
De mai multe luni, aici, în marginea pământului primit în dar de la grof, Niculae al lui Partic începuse să îşi ridice casă. Încă nu vânduse nici măcar o parte din pământ, dar zilnic, înaintea carului cu boi, bătea de mai multe ori drumul Vulturului, de unde îşi aducea piatră pentru construcţie, însoţit de bunul său prieten, Traianul Ioanii. De altfel, Traian nu mai dăduse pe acasă decât rar; locuia împreună cu Niculae într-o colibă improvizată aici în Deal, îl ajuta să îşi gândească semănăturile din toamnă, cât pământ să are, cât să dea în arendă, îl învăţă să se îmbrace şi să nu îşi mai arate fundul tuturor curioşilor, şi minune mare, îi descleştă glasul. Pe r, Niculae nu a reuşit să îl pronunţe toată viaţa, însă la câţiva ani de la moartea tatălui său, oamenii începură să vadă că e harnic, că nu se ţine de prostii, că nu era chip să îl mai prosteşti cu una cu două. În privinţa lui Traian, deşi de abia împlinise vreo şaisprezece ani, era întru toate opusul fratelui său mai mare, Mafteiu Ioanii. Nu s-ar fi apropiat pentru nimic în lume de un pahar de alcool, deşi intra foarte des în cârciuma lui Mendel, pentru că evreul îl plătea bine să îi aducă lemne din pădure, să i le crape, să îi încarce sacii cu grâu şi să îi ducă la moară. Mai mult, toţi oamenii din sat ştiau foarte bine că dacă n-ar fi fost mintea ageră a lui Traian, toată averea lui Niculae s-ar fi dus pe pustii.
Aşa încât, în clipa în care Găvrişuţ intră în coliba lui Niculae din Deal (căci aşa i-a rămas numele în Panticeu, după terminarea casei), căutându-l pe Traian, ştia foarte bine că nu vorbeşte cu un copil orfan, ci cu singurul om cu mintea pe umeri din toată familia lui Maftei.
-Măi Trăiene, grăi Găvrişuţ, noi până aci nu ne-am legat de Maftei că are fomeie şi copchii şi îi vai de capu lui. Da fă bine şi potoleşte-l cum îi ştii, că dacă nu gată cu circuşu aiesta, l-iţî culege din oarice puţ.
În noaptea aceea, pe când sosi acasă Mafteiu cu bota în mână, Traian îl aştepta pe prispă. Toată copilăria fusese trimis să îl aducă de la cârciuma lui Josăla, pentru că Traian era singura persoană pe care Maftei nu a bruscat-o niciodată, oricât ar fi fost de aprins sau de băut, însă, de când cu moartea Ioanii şi cu averea neaşteptată a lui Niculae, cei doi fraţi se vedeau foarte rar. Şi în acea seară, pe când Maftei se opinti să îşi trezească toată casa după cum îi era obiceiul, Traian îi smulse bota din mână şi îl aruncă afară în praful ocolului.
mariana said:
Tuloaiiiiiiiii!!!!!!!!!! Video, ce minte ai, povestile tale ma fac sa cred ca tu esti un mare scriitor. Sa ma fereasca Dumnezo sa ajung si eu pe penita ta. Sa ai multa sanatate, pana la inceputul anului 2012 sa ne poti spune multe, ca apoi nu stiu care a cui vom fi , si ne vom intalni sau nu.
vlmihnea said:
Mariana,
poti ajunge pe blogul asta numai daca esti de prin Panticeu sau ai o legatura directa cu oamenii de pe acolo. E cazul tau? :))
anderadda said:
Draga Ovidiu (Vidule:), felicitari si multumiri pentru comoara de povesti si pentru initiativa de a le impartasi pe blog (mai ales pentru cei care fiind la distanta nu te pot asculta povestind ‘live’, desi ne-am dori…). Asteptam sa reversi toata ‘tolba’ de povesti si deja ne sunt dragi personajele si mai ales felul lor de a vorbi 🙂
vlmihnea said:
Multumesc tare mult, Andrada! Stii, eu chiar ma distrez la culme in timp ce le scriu. Ajung in cate un loc si ma prapadesc de ras. Sper sa se transmita ceva din toata jovialitatea asta.
mariana said:
Bine, ma Video, te-oi ceti numai deacum incolo asta o pot face? Nu sunt din Panticeu, dar stiu ca Ana lui Pavalul Luchi o intreaba pe Veronica pe soacra ei:-mama ce-om face de cina? (Ca Veronica statea toata ziua cu mainele sub brat) Veonica ii raspunde:-apoi nimnica ca io am mancat. Cei ce lucrau nu contau pt Veronica.
vlmihnea said:
Am inteles perfect! :))
dumitrescu constanta said:
E clar; m-am pierdut sau, poate, trebuia sa ma logez si altfel daca nu ai primit postul caci am cheltuit ceva minute si nu l-am gasit niciunde. Nu continea niciun fel de *** asa ca scapa de cenzura daca-l primeai. Reiau. Doresc sa pun legenda Panticeului sub numele tau pe site-ul meu (daca-ti este pe plac). Am parcurs cateva istorioare de suflet dar nu pot alege una reprezentativa, usor de retinut, cu talc,.. In fine, stii despre ce vorbesc pentru ca ai talent de povestitor. Mai mult, pentru ca tara are peste 13000 localitati iar eu sunt una si aia de 60, prefer sa pun link spre un site sau blog reprezentativ si de suflet pentru localitate. De aceea te mai rugam in postul meu sa mai adaugi poze ale localitatii iar eu sa pun link direct pe albumul tau iar de acolo panticenii sa se duca mai departe pe povestiri iar legenda s-o afle direct de pe site nepotii si stranepotii panticeuanilor (sau cum sa declin). Am pus deja un link spre blogul tau dar nu vreau sa se inteleaga despre asta mai putin decat trebuie.
vlmihnea said:
Ok, multumesc. Insa, iarasi trebuie sa repet un lucru pe care il anuntam de la bun inceput. Povestile astea sunt legende locale, mai degraba decat istorie. Parte din ele e fictional, parte din ele e adevarul gol golut. Lucrurile vor deveni din ce in ce mai reale, pe masura ce ne apropiem de secolul nostru. Probabil chiar deranjante. Nu as vrea sa fac mare publicitate acestui blog prin Panticeu, pentru ca vreau sa folosesc numele oamenilor implicati in intamplari, fara sa recurg la pseudonime. Pentru cei mai batrani, probabil ca ar fi in egala masura, magulitor si injositor sa se trezeasca pusi pe tapet in acest blog. Intr-un fel, eu ma joc aici. Nu as vrea, Doamne fereste!, ca jocul asta sa devina jignitor pentru oaresicine, pentru ca intentia nu e asta.
dumitrescu constanta said:
Buuun.. Atunci hai sa povestim asa.. Completezi albumul cu poze din localitatea ta de suflet. Apoi, din tot ce ai cules, sunt sigura ca poti crea legenda Panticeului. Am 37 de carti numai cu legende romanesti din care mai bine de 30 cu legende geografice. Am studiat spre postare peste 350 de legende. Iti pot spune cu mana pe inima ca numai cateva zeci de legende geografice sunt originale, celelalte cu bibliografie. Incepusem sa visez legende geografice dupa retete caci, dupa ce citesti sute, ti se aleg in cap retelele de creare (daca nu ai un talent inascut – iar eu nu am) dar munca la site este permanenta si n-am timp de creat legende. Deci, la talentul tau, sigur poti crea sau culege legenda geografica sau toponimica a localitatii… Nu ma pricep la blogosfera si nici nu stiu cum se deruleaza ea administrativ (pecuniar) dar ai ceva special pentru localitatea asta si numai tu o poti prezenta asa cum trebuie. Odata legenda creata o punem pe site-ul meu la localitatea respectiva (uita-te de ex. la Sibiu) si vei vedea cum apare legenda. Eu voi face legatura spre albumul tau la poze (cum e acum) iar legenda va fi separat. Daca oamenii vor sa citeasca mai departe blogul tau, e ok; daca nu, nu. Trebuie sa ai o minte de nimic sa consideri istoria unor oameni (pataniile lor, dramele lor,..) injositoare dar ai dreptate in sensibilitatea ta. Daca nu, putem gandi asa: faci un nou blog de promovare turistica a Panticeului ”www.panticeu.ro” de ex. si pui acolo pozele, geografia exacta a localitatii, istorie… tot ce e de folos pentru ca panticenii sa fie cat mai mandri de radacina lor si noi, cu totii, sa fim mai bogati… iar eu voi face legaturile cu acela. Nu stiu cat costa aceasta noua munca si daca ai timp si forta; despre talent… debordezi…
dumitrescu constanta said:
si apropos ! poti inregistra voce. Nu stiu daca si pe blog dar eu am gandit asta pentru legendele de pe site-ul meu pentru candva in viitor sau niciodata dar am facut ”cercetare”… si se poate. Daca-mi vor prisosi candva banii din pensie si-mi va mai da Bunul timp, voi relua aplicatia ”acasa” si voi pune voce pe legende..
vlmihnea said:
In timp, as putea dezvolta blogul inlusiv inspre asa ceva. Deocamdata, inca nici nu a implinit o luna, sarmanul de el. NU stiu, mai vedem. Oricum, multumesc mult pentru sugestii! Sigur ca in timp, poate fi extins, insa eu planuiesc sa termin povestile si sa il inchid. Nu il gandesc in termeni de blog permanent. O mare parte din motivatia acestui blog este data de faptul ca am deja scrisa ultima postare. Deci, stiu exact cum se termina! :))
vlmihnea said:
Am uitat sa va spun ca proiectul cu legende geografice on line mi se pare senzational! Ma tot plimb pe site-ul dv. E foarte interesant!
dumitrescu constanta said:
Inafara legendelor postate si culese din 37 de carti n-am mai gasit legende geografice. Baraganul, mereu pustiit, este sarac in legende sau, poate, m-am blocat eu si nu-mi mai ies in cale carti. Bantui prin anticariate cu lista mea in mana sa nu le cumpar dublu. Poti pastra aceasta aplicatie pe un site nou. Vei regreta s-o ingropi; macar las-o in adormire undeva, printre alte aplicatii. Iata, n-are o luna si s-a ales precum crema laptelui. Nicio munca, niciodata, nu e de prisos mai cu seama ca esti tanar. Am inceput cu ”Buletinul informativ” si gandeam sa ma opresc acolo pentru ca oricum e dificil sa-l tin updatat.. Sa vezi neliniste pentru calitatea lui cand ”mai marii” vor umbla la comasarea localitatilor… De pe-acum gandesc cam cum o voi face si e destul de neplacut. Daca insa, edilii si localnicii nu s-au zbatut sa evolueze.. asta e – eficienta. Bunul mi-a dat in timp inca una si-nca una.. spre exasperarea adminilor care trebuiau sa tot carpeasca programe.. dupa cum viseaza mamaie noaptea. Apoi sa schimb albumul caci am inceput sa iubesc pozele mele cele fara de talent.. Apoi sa schimb forumul.. apoi… Si-uite-asa, exista cel putin o pensionara care nu se plictiseste. Visez sa scot pensionarii din Bucuresti. 90% in oras sunt batrani. Visez pentru ei o locatie faina, e tara plina si goala de viata in acelasi timp… visez, poate pentru alta lume. Pana atunci astept legenda Panticeului culeasa si prelucrata de tine.. Am vazut pe site-uri multe legende geografice dar nu culeg nimic de pe net decat daca cineva-mi incredinteaza cu tot cu numele autorului sau in nume personal asa ceva; asa ca, sa nu te mire, lipsesc de pe ecalauza.ro sute de legende care exista online..
vlmihnea said:
Problema e ca pana acum, nu am auzit de nici o legenda a Panticeului. Localitatea e atestata in cronici de la 1314 cu denumirea Cseh. S-ar putea cauta prin documente mai vechi, dar pentru asta ar trebui sa stiu maghiara.
dumitrescu constanta said:
N-ai prieteni care stiu maghiara ? Am doi veri de grad 2, maghiari, in Cluj dar n-au preocupari folclorice. Sigur gasesti intre batrani ceva sau pe la Biblioteca din Cluj Napoca. Culegi de peste tot si apoi o montezi. In parcursul de a aduna materiale se va ivi si ”povestea” Panticeului. Poate ca e ceva Cseh + pan.. Cel putin asa suna prima impresie. Va fi prima ta legenda geografica. Apoi poti face o culegere de legende geografice pe zona si tot asa.. o cariera literara cu mult studiu la baza. Putere si lumina !
vlmihnea said:
In principiu, da, nu e imposibil. Deocamdata eu plec pentru 8 luni la Paris si as putea sa incep sa ma ocup de problema asta de abia din vara. Insa, da, suna bine 🙂
dumitrescu constanta said:
aaa.. sa nu limitam folclorul.. Nu trebuie sa fie fix o legenda geografica (despre munti, ape,..). Poate fi toponimica sau combinata. Depinde de ce fel de materiale vei culege. Odata adunate pe masa, vei gasi si lumina care le va lega. Incepi cu o schita, apoi o dezvolti putin si inca putin.. ai sa vezi.
vlmihnea said:
E foarte tentant!!!! Va doresc spor mare la adunat in continuare povesti si legende!
dumitrescu constanta said:
Cauta ”Colectia PLURAL – 2 Formarea legendelor
© by POLIROM Co SA Iasi, 1997 – Editura POLIROM
B-dul Copou nr. 3, P.O. Box 266, 6600 Iasi
Tel. & Fax (032) 214100 ; (032) 214111
– VAN GENNEP, ARNOLD – Formarea legendelor / Arnold Van Gennep – trad. Lucia Berdan, Crina Ioana Berdan – Iasi : Polirom, 1997 – La Formation des Legendes” sau trimite-mi un mail sa-ti atasez un pdf pentru informare.
vlmihnea said:
Stiu, am citit-o! Multumesc, oricum 🙂
XYZ said:
Dovada clara ca vesnicia s-a nascut la sat, lol.
vlmihnea said:
Eu zic ca mai degraba lucrurile vremelnice! 🙂