Tags

Ne este cu neputinţă să mergem mai departe cu povestea noastră, înainte de a spune câteva vorbe despre Susiţa, cu care ne-am mai întâlnit în treacăt, cu prilejul căsătoriei pripite a lui Găvrişuţ, sau şi mai devreme, într-una din isprăvile lui Mafteiu Ioanii. Susiţa era la vremea când se întâmplă toate aceste lucruri, spaima tuturor nevestelor din sat, meşteră din cale afară în a scorni plăceri nefireşti pentru bărbaţii satului, fie ei oameni înstăriţi cu familie, sau domnişori care au adăstat pentru o noapte ori două la hanul lui Mendel. Din această pricină, rareori era vizitată de vreo femeie, afară doar de clipele în care vreo soţie înşelată venea cu o falcă în cer şi una în pământ să îşi arate pumnul şi să strige ameninţări. De aceea, mare fu mirarea Susiţei când, la nici două zile după ce Grigoraşu Purecelui bău licoarea amestecată din leacurile vrăjitoarei, se trezi în curtea ei cu Margit şi cu o turmă de femei, pufnind în râs în baticuri, cu o rugăminte nemaiauzită.

Grasă şi frumoasă, cum era vorba în Panticeu la vremea aceea, trecută de cincizeci de ani, dar încă trupeşă, cu pieptul scos în afară şi fundul azvărlit în spate, Susiţa nu era de-a locului. Pe la vârsta de doisprezece ani, în timp ce păştea caprele tatălui ei la marginea pădurii din Vultureni, Susiţa fu violată de Hasnatu Glisîiei din Panticeu. Pentru că era foarte greu să mai găseşti soţ unei fete necinstite, tatăl s-a milogit tocmai pe lângă Hasnatu, care era trecut de treizeci de ani, singur şi unul din cei mai leneşi bărbaţi din Panticeu, să îşi ducă la bun sfârşit treaba pe care o începuse şi acuma, dacă tot o făcuse femeie, să o ia de nevastă. Glisîia, viitoarea soacră, strâmbă din nas, pentru că fata era prea mică, venea fără un strop de zestre, dar cum Hasnatu nu fusese niciodată nici ager la minte, nici iute la muncă, nici feciorul ei favorit, treacă meargă, o primi pe Susiţa (pe numele ei adevărat Susana, dar mult prea fetiţă ca să îl merite) ca noră în casa ei. Şi curând după ce fata sosise, Glisîia îşi dădu seama că făcuse foarte bine, pentru că îi lipsea o slugă prin preajmă. O trezea de dimineaţa dinainte de a se face ziuă şi toată ziua o purta la lucru, pentru că Hasnatu era din cale afară de bleg, ca să mai reuşească să facă ceva cu el. Glisîia se purta cu ea mai rău decât mama vitregă din bazme: o bătea, verifica tot ceea ce îşi lua de mâncare de prin casă şi nu lăsa să îi scape nici un prilej pentru a-şi vărsa furia asupra ei. Toate nemulţumirile pe care le adunase de-a lungul anilor în privinţa fiului mai mic le descătuşa pe spatele Susiţei. În rest, speranţele ei se legau de fiul cel mare, Gheorghe, plecat de mai mulţi ani în armată, care începuse să urce treptele unei cariere militare şi care din când în când, mai trimitea acasă suficient de mulţi bani încât mama şi fratele să poată trăi pe un picior mult mai mare decât şi-ar fi putut permite. Tot lucrul din gospodărie cădea în cârca nurorii, care trase ani de zile cât o ţineau puterile, pentru că ştia foarte bine că nu are încotro. Înapoi în Vultureni, într-o familie săracă plină de copii nu putea merge, cu atât mai mult la un tată care o dăduse de soţie bărbatului care o violase, între altele, un neisprăvit cu o mamă neomenoasă. Aşa că timpul trecu şi fetiţa, călită de toate greutăţile pe care trebuia să le îndure, crescu şi se făcu frumoasă. Cam în aceeaşi vreme, Hasnatu căzu la pat greu bolnav şi Glisîia îi spuse în ciudă nurorii:

-Atâta stai la casa me, până trăieşte el. Câci o murit, marş acasă la tată-to şi la mâne-ta.

Susiţa nu avea copii şi toată munca lucrată la casa aceea, ani de zile de corvoadă, risca să se ducă pe apa Sîmbetei. Ea îngrijise de vite şi ea lucrase pământul şi tot ea era cea care vânduse viţeii si cu banii reuşi să tencuiască toată casa în exterior. De această dată nu avea de gând să se lase călcată în picioare şi nici nu pierdu vremea. Hasnatu trăgea să moară în camera de la drum, şi anunţat printr-o scrisoare, Gheorghe sosi acasă, pregătit pentru înmormântare. În aceeaşi seară, Glisîia îi prinse pe Gheorghe şi pe Susiţa împleticiţi călare unul peste altul în şură şi făcu un scandal monstruos, izbind cu amândoi pumnii când în noră, când în fiul cel mare, pentru care îşi făcuse alte planuri şi gândise din timp o căsătorie mult mai avantajoasă decât ceea pe care o făcuse amărâtul de Hasnatu. Bombăni şi strigă la ei o săptămână până când Hasnatu muri, trecu şi înmormântarea şi apoi luă mătura să îşi dea afară nora din casă.  Susiţa îşi luă o plasă cu haine şi plecă, aproape la fel cum venise, dar nu trecu nici o săptămână până când Gheorghe veni după ea, o duse la sfat şi se cununară legal. Prima căsătorie nu a fost niciodată legalizată, nici consfinţită la biserică, însă pentru cea de a doua, Gheorghe insistă să respecte toate legile şi să primească toate binecuvântările. Oricât de miruită ar fi fost unirea lor, pentru întreg satul, această căsătorie pripită după ce nici bine nu se răcise în mormânt fostul soţ însemna un singur lucru: Susiţa era prima curvă în Panticeu, iar Glisîia făcu tot posibilul să bată fiecare casă şi să răspândească vestea despre cât de nelegiută noră i-a dat Dumnezeu să îndure. Un război surd se instaurase între ea şi gura satului, pentru care a rămas pentru întotdeauna străina, lipitoarea care a făcut pe dracu în patru ca să îi rămână ei averea soacrei. Căci după încă vreo zece ani, la hanul lui Mendel sosi o scrisoare de la Găvrişuţ cum că Gheorghe a căzut în armată, răpus de friguri, iar de necaz, Glisîia se stinse în trei luni. La patruzeci şi ceva de ani, Susiţa era încă o văduvă tânără, fără copii şi o serioasă ameniţare pentru toate nevestele din Panticeu, muncite de naşteri şi greutăţi. Se trezi cu mai multe femei care îi spuneau acelaşi lucru:

-În satu aiesta, Susiţă, niciodată una ca tine nu va ave zâle bune pântru ce ai făcut. Aşe că tare bine ar fi să vinzi casa şi să îţi cauţi o viaţă în altă parte.

Aşa cum nu s-a lăsat alungată prima oară, Susiţa nu s-a lăsat nici a doua oară. În mai puţin de un an îşi împodobise curtea cu flori de care nu mai văzuseră panticeuanii până atunci: pe lângă iarbă albă şi mentă, clopoţei şi cârciumărese, aduse de la Cluj dalii, crizanteme, lalele, trandafiri, tufe de mălin şi iasomie. Mai mult, îşi dădu jos năframa din cap şi umbla cu părul descoperit, uns cu ulei de nucă şi  prins într-un coc mare, nu în spatele, ci deasupra capului. Încetul cu încetul, îi prinse în mrejele ei pe aproape toţi bărbaţii din sat şi Susiţa ajunse să ştie mai multe despre lucrurile ascunse din fiecare casă, decât ştia însăşi moaşa. Niciodată nu se recăsători, pentru că prinsese gustul libertăţii. De câteva ori când venise în permisie, Găvrisuţ dormi la ea câte două săptâmâni şi lumea prinse a vorbi că femeia asta poartă ghinion, aşa că mare minune dacă nu vor auzi şi despre el că a murit pe undeva prin ţări străine. Îl mai găzduia şi de când cu căsătoria lui cu Găvrişoaie, aşa cum îi găzduia şi pe alţii, însă exista un bărbat din Panticeu pe care Susiţa îl refuza constant şi îl punea să facă calea întoarsă, şi anume pe Grigoraşu Purecelui. Moşul era prea urât şi prea spurcat la gură pentru gusturile ei, şi în plus, era mult prea bătrân ca să îl ţină puterile pentru poftele ei.

-Ascultă, moşule! Io îs trecută de cincizăci de ani, da io una nu mă dau în lături di la pulă. Numa că nu îmi trebe una moale, că nu vreau să şterg ferestrele cu ea.