Tags

, ,

Susiţa nu s-ar fi trezit cu Margit şi cu acea turmă de femei pe urmele ei, dacă Grigoraşu Purecelui nu ar fi băut din licorile amestecate ale vrăjitoarei Marica, sătul până peste puterile sale de boală, de stat în pat şi enervat din cale afară pe toţi oamenii din Panticeu, care, de când îl răsturnase câinele în mijlocul drumului şi îl făcuse ferfeniţă, nu binevoiseră să vină să îl vadă, ca să poată află şi el noutăţile în privinţa domnişoarei Maria, a vorbelor şi a purtării ei. Aşa că moşul se gândi că fie ce o fi, chiar dacă va muri otrăvit, va fi mult mai bine decât să zacă în neştiinţă ca un condamnat legat la ochi înainte de a fi împuşcat. Acum, la drept vorbind, moşul mai aflase una alta de la vecinul căuaciu, numai că fierarul era din acei soi de oameni potoliţi şi cugetaţi care pe Grigoraşu Purecelui îl scoteau din sărite:

-Bă căuaciule, viaţa îi făcută să o trăieşti, nu să tăt stai să te întrebi la tăt pasu ce rost are ce faci. De mare mirare că o-ai făcut pă Hortensia şi că nu te-or lovit frământările cugetului chiar atunci.

Numai că de această dată, fu rândul moşului să se frământe. Dădu cana cu lichidul acela verzui peste gât dintr-o singură înghiţitură şi împreună cu Margit se puseră pe aşteptat.

-Sâmţi ceva?

-Ba nu sâmt nimnic, ca bota. Amu, Margit dragă, dacă io oi muri, fă bine spune-le la tăţî că mai bine de jumate din ei fac umbră pământului degeaba, de nu creşte iarba cum trebe din cauza lor. Şi aceia care  nu fac umbră pământului, asta nu pântru că ar ave vreun rost, ci pântru că aşe de slabi că îi suflă vântu în şanţ, prăpădiţî din cale afară că nici în gură nu au ce băga. Şi mai spune-i lui  Mendel că îi al mai mare prost în satu aiesta că o lăsat-o pă Şalma să plece şi că nici el nu are mai multă minte ca o găină proastă care să cacă tumna în covata din care mâncă. Celelalte socoteli pă lumea asta io le-am gătat, afară numa de pricina pricoliciului, da amu îs hodinit că s-o trezât până şi prostu de Niculae că trebe făcut ceva. Aşe că dacă mor, io mor tare liniştit.

Margit prinse a lăcrima, când îl auzi că vorbeşte atât de convins despre moarte, aşa că se aşeză pe un scaun lângă patul moşului şi prinse a-şi şterge ochii cu colţurile năfrămii.

-Nu te cânta, muiere, că şi io şi tu trebe să facem loc la ceia mai tineri. Dacă să umple lumea de babe şi de babuţoi, unde dracu or mai găsi tinerii locuri dosnice să se mai poată înghesui unii într-alţîî? Găndeşte-te şi tu: de-ai ave on ficior fain pus pă drăgostit şi el cu oarice curvă. Unde să să ducă, dacă în casă îi plin de babe şi în şură numa te pomeneşti că răsar doi sau tri moşi? Nu ţ-o trecut pân cap, dacă nu ai copii. Atâta-i baiu că şi tu şi io ne ducem din lume, fără să lăsăm pă nime în urmă. Nici curva de Marthă, cât să ţâne ea de nealcoşe, nu are copii.

Pe când vorbea moşul astfel despre cum mai devreme sau mai târziu lumea trebuie să se cureţe de babuţoi, ca să se umple iarăşi de oameni tineri şi plini de putere, numai se pomeniră că mădularul moşului se învârtoşă şi crescu coşcogeamite sub ţol, ditamai şomoiagul, că de mirare, Margit nu încetă să îşi facă cruci şi să îşi cureţe ochelarii la aşa minune.

-Tuloiiiii, Domne apără şi păzeşte, făcu bătrâna, dar moşul comentă din cale afară de fericit:

– Hem, hem, spusu-ţ-am io că aşe curve ca muierile din Valea Ierii mai rar? Vezî ce îi poate pielea la Marica vrăjitoarea? Cât să ţâne ea de înţăleaptă numai la împreunări îi stă capu. No, amu să vie curva de soru-ta şi să îţi spuie că nu ai bărbat la casă. Că aşe odor n-or văzut ochii ei, de când îi.

Dacă văzu că moşu nu suferă de nimic altceva decât de ditamai mădularul, Margit îşi văzu de lucru prin casă, aruncând din când în când ochii către pat şi făcându-şi cruci cu limba în gură. Mirarea îi fu şi mai mare, căci după un ceas de vreme, tăria moşului nu scăzuse, ba încă părea şi mai semeaţă şi baba îi aruncă în poala moşului câteva perne, ca nu carecumva să se nimerească cineva în vizită şi să vadă aşa ruşine. Dar nu era ca Grigoraşu Purecelui să îşi ascundă bărbăţia, ba încă stând şi plescăind el bucuros în vârful patului, iscodi o cale prin care să îşi bată joc de toţi panticeuanii care nu îl vizitaseră până atunci. Aşa că, înspre seară, văzând că licoarea vrăjitoarei nu îşi pierdu puterile, îi spuse lui Margit:

-Tu muiere, în satu aiesta numa curva de Găvrişoaie să pricepe la boscoane. Meri întreab-o dacă nu are leac de aşe boală. Şi nu uita să o rogi de tri ori să nu spuie la nime aşe mare ruşine.

Planul moşului a mers ca pe roate, că nici bine nu plecă Margit din casa ei, cu mâna goală, căci de leac împotriva tăriei bărbăteşti încă nu se auzise, nici bine nu se jură Găvrişoaie pe ce are ea mai sfânt că nu va sufla nici o vorbă nimănui, că o şi trimise pe Nastasîuca la Lodovica lui Şandor, pe Găvrişuţ la hanul lui Mendel cu vestea şi ea însăşi îşi luă cojocul în spinare şi se porni tot într-o fugă până la Maria Brancii ca să afle şi celălalt capăt de sat toată povestea. În mai puţin de un ceas, tot Panticeu află de drăcovenia de mădular al lu Grigoraşu Purecelui şi se pomeniră toţi să scornească cum că a crescut atât de mult că nu mai încape în casă şi în curând Margit va trebui să descuie o fereastră, sau îl scoată pe horn afară, că doară doară frigul sau căldura îl vor domoli. Vorbiră ei cât vorbiră, dar pe toţi îi roase curiozitatea în asemenea hal, încât înşfăcară un candir cu supă, un borcan cu murături, o jumătate de pui fript, sau un şurţ plin de poame şi apoi o luară repede repejor către casa babei Margit. Casa nu era mică şi se umpluse de lume că abia mai putea sufla, toţi minunându-se şi făcându-şi cruce, iar Grigoraşul Purecelui stătea aşezat în vârful patului printre perne şi plapume, cu ţolul ridicat în poale, uitându-se rânjind la toţi. De o lună de zile de bolit, slăbise şi era mai urât decât îşi aminteau panticeuanii, cu nasul mai coroiat şi ochiul cel rău jucând acum nu numai în stânga şi în dreapta, ci în cercuri mari.

-Hem, hem, tare fain, tare fain, le spuse moşu. Pui fript, supă de găină, sufertaş şi cocoradă, mulţămnim frumos de daruri, că or şi tare bine primite. Numă că Crăciunu o trecut demult. Aşe că dacă aţi vinit să vă închinaţî, v-o dat dracu odor numa bun pântru voi, hem, hem.  Amu puteţi mere acasă hodiniţi, ca să nu mai credeţi minciunile curvii de Marthă, că io nu-s bărbat la casa asta. Vedeţî voi că săraca Margit nu m-o cotat degeaba?

Oamenii plecară care încotro, făcându-şi cruce şi aducându-şi aminte că nu era prima oară când dracul îşi făcuse de lucru cu Grigoraşu Purecelui şi că poate, dacă leacurile au această putere, povestea cu zborul lui în Valea Ierii trebuia să aibă un dram de adevăr. Istovită de atâţia musafiri năvăliţi cu daruri în casa ei, Margit închise poartă şi se târî moartă de somn până în casă, dar cum ajunse în cameră, se trezi cu moşul dezelit care îi spuse:

-Tu muiere, dracul aiesta trebe potolit, hem, hem.

Baba se trezi pe loc, făcu calea întoarsă şi în noaptea aceea dormi în casa surorii ei, Martha.