Tags

, , , ,

Nimeni nu ştia ca vreuna dintre femeile gravide din Panticeu să îşi fi pierdut sarcina în zilele de sărbătoare care de abia trecuseră, aşa că toată suspiciunea căzu în cârca vreuneia dintre tinerele fete fecioare. Se întâmpla des ca vreo tânără să recurgă la gesturi disperate, ca să îşi ascundă ruşinea de a se fi încurcat înainte de măritiş cu cine nu trebuia şi de a se pricopsit cu o sarcină neavenită, iar toate faptele se petreceau departe de ştirea potăreilor, deseori sub mâinile şi privirea atentă a moaşei. Or, dacă asta se întâmplase cu adevărat, fapta trebuia scoasă la iveală ca nu carecumva unul dintre tinerii feciori să se frigă amarnic, luând de nevastă o fată necinstită. Nenorocul făcu ca pisicile Mâţului să fi tras fătul afară din ceva latrină, sau de sub câteva brazde de gunoi de grajd în care fusese îngropat şi povestea din spatele lui şi a mamei sale nelegiuite să pună pe jar întreg satul. Aşa se făcu că în dimineaţa aceea,  Mâţu, cu Lodovica lui Şandor Bolundu şi cu Grăvişoaie, care nu putea pierde un asemenea prilej de sfadă şi de ruşine, se opriră în faţa caselor moaşei, cu mâinile în şolduri, aşteptând din partea bătrânei o lămurire.

-Io de asta una n-am ştire, le spuse bătrâna, şi chiar dacă aş şti ceva, puteţî băga mâna în foc că nu voi spune nimic!

-Nici nu trebe să ne spui, moaşe, că avem noi minte destulă cât să ne dăm sama sânguri, fără să te pui dumneata rău cu domnii cei mari, începu Găvrişoaie, uitându-se cu subînţeles la cercul de oameni care au început să se strângă în jurul ei. Măi uomini, judecaţî voi cu mintea voastră, cam pă unde îşi fac veacul mâţăle iestuia! adăuga, arătând cu mâna către Mâţu într-un gest de profund dispreţ. Tătă zua, când nu dorm pă burta lui, stau în curţâle Gheriului, că ele acolo s-or şi născut, în casa armeanului.  Ş-amu, dacă stăm noi să ne sămălim bine, domnişoara asta o vinit di la Viena ca să steie închisă tătă zua în casă şi nu vre să vadă pă nime. La biserică nu o vinit, pân sat pă la nime nu mere şi dacă au chemat-o fetele la şezătoare, s-o uitat numa urât ca la dracu. Di ce altceva credeţî voi că vine în Panticeu o acritură din asta la care nu-i ajungi cu un căcat pă la nas, că trebe doi, unu păstă altu, decât dacă are mare ruşine de ascuns?

Dintr-o dată, lucrurile în privinţa domnişoarei Maria începură să se clarifice în mintea oamenilor. Aha, din asta mi-e sora Gheriului, dădură ei din cap, aşteptând o confirmare din partea moaşei. Poate că asta le desluşeşte pe toate, sălbăticia ei şi plimbările ei de nebună prin pădure, precum şi faptul că a pierdut, sau ea însăşi a distrus scrisoarea Şalmei. Nu carecumva fătul aiesta care se zămislise în pântecele ei era şi el de la Nagyvary? Altfel, chiar dacă ar fi pierdut scrisoarea, de ce să fi întârziat aproape o lună de zile, până să-i dea de ştire Şalmei lui Mendel, împiedicând astfel ca fata hangiului să ajungă la timp la Cluj şi să plece cu el în Ungaria? Şi apoi nu degeaba în ziua venirii ei o aşteptase Grigoraşu Purecelui în mijlocul drumului, că încă aşa curvă împieliţată şi unsă cu toate unsorile mai rar se pomenise prin Panticeu. Voioasă nevoie mare, că în sfârşit reuşise să-i vină de hac Mariei Gheriului, Găvrişoaie conducea corul bârfelor şi oamenii erau acum în stare să facă orice ca să smulgă de la moaşe o încuviinţare. Dar moaşa le spuse iar în glas potolit:

-Ogoie-te, Găvrişoaie, că şi tu în patru luni de zile naşti şi tot pă mâna me ajungi. Măi uomini, dacă io m-aş apuca să vă spun tăte lucrurile pă care le ştiu, tăte lucrurile pă care le-am auzât de la femei înainte să nască sau pă patul lor de moarte, nu s-ar mai putea privi în ochi om cu om şi întreg satul ăsta s-ar duce pe pustii. Dar în privinţa care vă roade pă voi, chiar nu am ştiinţă. Io una, pă domnişoara asta nici nu o-am văzut, până amu.

Tocmai pe când grăia moaşa astfel, se auziră zurgălăii unui cal şi dinspre Sărata se ivi sania domnişorului Gheriu. Floarea trimisese vorbă în Panticeu după Şofron, care, aflând că domnişorul e rănit, nu mai pierdu vremea, ci porni după el. Aşezat în dreptul chipului întunecat al Gheriului, Niculae din deal rânjea fericit de promisiunea însurătorii cu Floarea. [Aici am încurcat personajele -iniţial am scris şi am postat ŞALMA. Corectat în urma intervenţiei Aluniţei, căreia îi mulţumesc frumos] Bătuse palma chiar şi cu tatăl ei, aşa că acum nu mai avea pe nimeni de convins – trebuia doar să nu bea, să îşi gate casa şi să scape de pricolici. Spre marea surprindere a panticeuanilor, în sanie, aşezată lângă Şofron care mâna caii, se afla o ţigancă bătrână, adusă de spate, la fel de urâtă ca badea Grigoraş, doar cu capul mai împovărat de greutatea unei năfrămi negre. Baba Leaha, căci ea era, se dădu jos din căruţă, când ajunse în dreptul moaşei şi o sărută zgomotos pe amândoi obrajii, căci de la ea învăţaseră meseria toate moaşele din satele din împrejurimi şi ea îşi păstra la inimă toate urmaşele. Apoi rămase locului în timp ce sania se îndepărta şi le povesti cum Niculae din deal a curăţat drumul Sărăţii de câinii ţiganilor, cum i-au muşcat pe amândoi câinii şi cum Gheriu a rugat-o să vină cu el la Panticeu ca să îi ghicească surorii lui, pe care tare o veselesc asemenea îndeletniciri.

Şi cum iarăşi venise vorba de domnişoara Maria, oamenii îi arătară ţigăncii fătul din găleată şi îi povestiră cât de curva îi domnişoara asta, cum o venit la Panticeu ca să scape de ruşine. Or, auzind ca asta, baba Leaha începu să hohotească de râs. Apoi se potoli, îşi aruncă mâna în lateral şi prinse, ca într-o gheară, prin două cojoace şi trei sfetere, burta plată a Găvrişoaiei.

-Asta-i mama!